~Scenariile Vietii~

SCENARIILE VIETII 1  

                                                     

    O zi de primavara inghetata,la polul nord,unde Izabelle avea sa devina mama.A nascut doi ursuleti polari,ce pareau doua stelute arzatoare in tot infernul
alb,de gheata.Puii cresteau pe zi ce trecea,erau jucausi,curiosi,dar inca mancau lapte de la mama lor.
    In a treia luna de viata familia,fara tata,deoarece el murise intr-o lupta cu ursul suprem Kazah,a intalnit-o pe Pupa.Pupa era o vulpe polara cu pete negre,
pufoasa si prietenoasa.S-au imprietenit foarte repede,toti fiind dornici de comunicare.
    Fiecare zi era aceeasi:se trezeau,aveau o lectie scurta despre viata,apoi se jucau,se culcau de pranz si iar se jucau,intr-un final,seara,adormind.
    Au fost aceleasi zile pana cand Izabelle le-a spus puilor sai:
   -Trebuie sa parasim barlogul!
   -Dar de ce?....au intrebat puisorii.
   -Va voi spune pe drum,trebuie sa va pregatiti!
    Dar Irel,fetita polar,nu era de acord,nu vroia sa-si paraseasca "casa"
   -Haide Irel!
   -Nu vreau,eu raman aici!
   -Bine,cum vrei tu,ii raspunse Izabelle.
   -Pe mine mama ma va invata sa vanez,iar tu nu vei stii!ii spuse Thino,baiatul polar.
   -Eu nu plec!ii raspunde Irel.
    Thino si Izabelle se indepartau tot mai mult de Irel,de barlog,iar deodata ,linistea a fost intrerupta.
   -Stati,asteptati-ma,vin cu voi!
    Irel,ajungandu-i a pornit impreuna cu familia ei si Pupa la drum.
    Trecuse o luna de la plecarea acestora.In dimineata acesteia puii au simtit un miros ciudat,iar Izabelle le-a spus:
   -Ursii polari miros foarte bine,trebuie sa retineti fiecare miros pe care-l simtiti!.....Oh nu.....este Kazah.
   -Ooo,dar ce puiuti dragalasi ai,Izabelle!
   -Pleaca de aici,nu ai ce face aici!
   -Mama,mi-e frica!spuse Thino
   -Asa si trebuie!raspunse rastit Kazah.
    Dar Kazahse apropia tot mai tare de ei,iar Izabelle s-a luat la lupta cu acesta.
   -Stai,stai!Nu ma lupt cu o femela!
    Cu aceste vorbe Kazah pleca.
   -Bravo,Iz,ai fost foarte curajoasa!spuse Pupa.
   -Multumesc!raspunse Izabelle foarte zambitoare.
   Cei patru pornesc iar la drum.Dupa doua zile intalnesc un grup de elani polari.
   -Tine-ti minte si acest miros!le reaminti Izabelle puilor sai.
   -Bine mama.ii raspunsera in cor cei doi puisori.
    Izabelle era deja foarte obosita,nu mancase de sase luni,iar puii mancau incontinuu.
   -Haideti,mai repede,trebuie sa grabim pasul!
    Pus pe glume mereu Thino ii raspunse mamei:
   -Sa traiti,doamna comandant!1,2,3,4.....
    Pentru ca s-au grabit,au ajuns repede la "Patinoarul Kzen"
   -Uitati copii!Aici va voi invata  sa vanati.
    Izabelle era foarte incantata de acest loc,pentru ca avea foci din abundenta,iar gheata nu era nici prea subtire,nuci prea groasa,tocmai buna de spart cu labele.
    S-a avantat in mijlocul patinoarului,a spart gheata,si a scos o foca.Dar pentru cele sase luni nemancate nu era de ajuns,asa ca i-a pus pe copii sa o priveasca,
cum vaneaza,cum miroase foca,cum se ghideaza dupa miros,cum sparge gheata,cum prinde foca,pentru a putea si ei sa vaneze.
    Puii erau deja mari,iar curajul nu le lipsea asa ca s-au dus si au inceract si ei.
   -Irel,nu asa,trebuie sa spargi gheata cu labele din fata!Ridica-te in doua picioare si lasa-te cu greutatea pe labele din fata!
   -Mersi mama!
    Dupa multe zile de exersat Irel reusise sa prinda si ea o foca,dar Thino era suparat,el nu putea.
   -Mama,nu mai vreau sa incerc!Nu voi mai vana niciodata.
   -Atunci nu vei mai manca niciodata?Haide dragule,stii ca poti,trebuie doar sa ai mai multa incredere in tine.
    Dupa ce a mai incercat odata,Thino ii spuse mamei sale:
   -Mama,mama,priveste!
   -Bine,bravo.Ti-am spus ca poti!
   -Da,ai avut dreptate!
    Era deja luna martie,iar zapada incepuse sa se topeasca.Izabelle era ingandurata...ea,puii si Pupa.....trebuiau sa plece...
  -Copii,trebuie sa plecam!
  -Poftim?Sa plecam iar ?
  -Da dragule,ma tem ca da.Gheata se topeste,iar focile vor pleca spre Oceanul Pacific,iar noi nu vom mai avea ce sa mancam.Asa ca  trebuie sa vca faceti bagajele.
  -Bine,bine!spuse putin bosumflata Pupa.
   Din departare se vedeau doua puncte:era Mhiba,o veche prietena de-a Izabellei,cu puiul Nemib.
  -O,buna Izabelle.Ce mai faci,nu ne-am mai vazut demult?
  -Bine,sunt foarte bine.Dupa cum vezi am doi puisori!
  -Da vad,sunt foarte dragalasi!
  -Oh,dar ai si tu unul!Cum il cheama?
  -Nemib...
  -Buna Nemib!spusera Thino,Irel si Pupa deodata.
  -Dar tu ce faci  aici Izabelle?Ii inveti sa vaneze?
  -Da,da....
  -Pai nu mai are rost.Duceti-va pe "Muntele Paradis",acolo nu trebuie sa faci nimic,e mancare din abundenta.
  -Stiu,stiu,dar acolo este si "picior de om"!
  -Da dar te poti strecura noaptea ,cand ei dorm!
  -Totusi ...este foarte periculos.ii raspunse Izabelle foarte precauta.
  -Ei bine,mi-a parut bine sa te revad,si sa-si cunosc puisorii!
  -Si mie!
   Ambele familii se indepartau,ambele in directii  opuse.
   Dupa foarte putin timp dupa ce au plecat,Irel o  intreaba pe mama sa:
  -Mami,dar noi unde mergem?
  -Pai,vom mergem spre"Contele Gheata",un loc in care toti ursii ar vrea sa mearga,dar iti trebuie o autorizatie,pe care eu o am.Dar ca sa ajungem acolo vom trece prin
"Muntele Paradis",pentru ca tot erati curiosi sa vedeti cum arata locul acela!
  -Iiieii!Mergem pe "Muntele Paradis"!spuse Thino foarte entuziasmat.
   Dupa trei saptamani de mers,in care s-au odihnit doar noaptea,cei patru ajung la "Imperiul de gheata",un han pentru ursi,care era la doua zile de mers pe jos pana
la "Muntele Paradis".
   Au innoptat acolo,unde s-au simtit foarte bine.Trezindu-se dimineata,pornesc la drum.
   Doua zile nu s-au oprit din mers,si iata-i ajunsi pe "Muntele Paradis".
  -Oau...mami,cati "picior de om"!Esti sigura ca suntem in siguranta s
  -Nu sunt foarte sigura,dar ne vom ascunde bine,iar maine vom pleca spre "Contele Gheata".Uita-ti ,peste deal este un loc foarte bine ascuns,printre copaci,si vom
innopta acolo,in siguranta.
   Toti fiind de acord,s-au furisat pe langa oameni,care erau intr-o expeditie,au ajuns la locul propus.
   Izabelle ii lasase pe cei patru un moment singuri,pentru a cauta un loc bun unde sa poata dormi.
   Ei fiind nu foarte aproape de ea au auzit un strigat,un strigat de ajutor,asurzitor,care-ti ingheta inima....acela ...era tipatul Izabellei,care fusese prinsa de
"picior de om".
   Thino,Irel si Pupa au auzit-o,si erau foarte speriati.Tipetele inimii lor ii doborau,si incet ,incep,erau distrusi.
   Dupa cateva minute,Pups,fiind mai mare,le spune celor doi:
  -Haide-ti,trebuie sa plecam!
  -De ce ?EU vreau sa mor aici cu mama,sa raman cu ea pe vecie aici!
  -Trebuie sa plecam...altfel ne va gasi picior de om!Trebuie sa scapam,ganditi-va ce ar vrea mama voastra!
  -Bine,bine,sa mergem!spuse Thino cu tristete.
   Irel,curgandu-i lacrimile reci,de gheata,pe obrazul pufos,era suparata,nu vroioa sa plece,dar nu avea ce sa faca,nu vroia sa o gasesca "picior de om".
   Si...usor...usor,ei se indepartau,cu inimile sfasiate,in mii de bucatele,se indepartau,in infernul alb,care parca...ii inghitea.

                                                                                                                                         Irimia Elena Beatrice
a 7-a A