13 plicuri albastre

de Maureen Johnson

Un titlu incitant! Plicurile ascund de multe ori surprize. Plăcute sau mai puţin plăcute.

De data aceasta cele 13 plicuri m-au purtat într-o aventură neaşteptată alături de Ginny Blackstone. Am însoţit-o în călătoria ei prin Europa, am trăit emoţia necunoscutului şi am tremurat de teamă alături de ea. Am vizitat Roma şi Forumul Roman, am ajuns la Paris, am căutat Rondul de Noapte al lui Rembrandt, am zburat spre Copenhaga, apoi trenul ne-a dus către minunata insula a Greciei, Corfu. Excursia a fost minunată dar am suferit când Ginny a devenit Virginia. Asta suna a maturizare.

          Sfetcu Silviu

Clasa a VII-a A, Şc. 113,

Bucureşti, sect.4

Ginny este o curajoasă! Îţi trebuie mult curaj şi multă încredere ca să poţi pleca la drum, în necunoscut.

Relaţia pe care o are cu mătuşa sa este de invidiat. O prietenă caldă, grijulie care, deşi trecută în nefiinţă, şi-a  călăuzit nepoată către cunoaştere. Toate personajele au parte de o călătorie de iniţiere dar călătoria lui Ginny este mai mult decăt atât, este cunoaştere de sine, de oameni, de viaţă şi de moarte.

Cu fiecare recitire mai descopăr câte ceva.

Mucibabici Andreea

Clasa a VIII-a A, Şc. 113,

Bucureşti, sect.4

Aventură .... mister...  suspans... aşa aş descrie în trei cuvinte ”13 plicuri albastre” de Maureen Johnson.

Este acea carte pe care o recomand tuturor adolescenţilor care cred în superstiţii. Trebuie să recunosc că a fost un cadou primit la a 13-a mea aniversare, pe care l-am citit la ”nedorita” vârstă de 13 ani, evident. Credeam că nu ar  mai avea niciun farmec să o citesc dacă mai cresc.

Aşa că am pus mâna pe carte şi în două zile lungi de vară am terminat-o. Pot spune că a fost acel tip de carte pe care o citeşti şi îţi rămâne în suflet o aromă dulceagă, plăcută. După fiecare pagină citită mi se părea că mi se deschide câte o portiţă spre lumea romanului.

O adolescentă, americancă (Ginny), pleacă, condusă de 13 scrisori de la mătuşa ei moartă, într-o călătorie prin Europa, o călătorie despre care nu ştia aproape nimic.

A păşit pe străzile Londrei, Amsterdamului, a ajuns chiar şi în Copenhaga, Paris şi Roma şi a culminat cu pierderea celui de-al 13-lea plic. Ghiciţi unde? În Grecia.

Se îndrăgosteşte, suferă, se bucură de călătoria pe care şi-ar fi dorit să o facă şi cu „mătuşa fugară” (aşa cum se semna ea), îşi face noi prieteni şi vizitează cele mai frumoase capitale europene.

Povestea se sfârşeşte atunci când descoperă că... Dar ştiţi ce? Mai bine vă las şi  pe voi să descoperiţi cum se termină această aventură de o vară. Pot doar să spun că am trăit fiecare sentiment pe care l-a trăit şi Ginny la aceeaşi intensitate şi a fost uimitor.

Aaa, şi sper că o să vă placă şi vouă la fel de mult cum mi-a plăcut şi mie.

Irimia Beatrice

Clasa a VII-a A, Şc. 113,

Bucureşti, sect.4

Eu una, am fost atrasă de titlul acestei cărţi care, de la început, presupune aventură, căci unde e 13, e şi ”ghinion”, şi unde e ”ghinion”, e şi aventură.

Plicurile reprezintă pentru mine surprizele, misterul, veştile, aşteptările, noutăţile. Albastrul este culoarea infinitului. Am refuzat să cred că din combinaţia 13-albastru poate rezulta un ghinion infinit.

În fine, am trecut de titlu, şi de primul capitol, şi de al doilea şi tot aşa până când s-a terminat. M-am simţit exact ca după un film, vroiam să văd continuarea, vroiam mai mult, era ca şi când aş fi moartă de foame şi cineva îmi dă doar o bombonică (nu exagerez cartea a fost printre cele mai bune pe care le-am citit în ultima vreme).

Nu ştiu cum să o spun subtil, aşa că o voi spune direct: îmi doresc ca cel care citeşte tot ce am scris eu să îşi cumpere şi să citească si el cartea cât mai repede. Şi nu o spun ca un producător care vrea să-şi vândă marfa, o spun ca o persoană banală care a încetat să se mai simtă aşa după ce a citit cartea.

Badea Alexandra

Clasa a VII-a A, Şc. 113,

Bucureşti, sect.4