13 plicuri albastre
De Maureen Johnson
Aventură .... mister... suspans... așa aș descrie în trei cuvinte ”13 plicuri albastre” de Maureen Johnson. Este acea carte pe care o recomand tuturor adolescenților care cred în superstiții. Trebuie să recunosc ca a fost un cadou primit la a 13-a mea aniversare, pe care l-am citit la ”nedorita” vârstă de 13 ani, evident. Credeam că nu va mai avea niciun farmec să o citesc dacă mai cresc. Așa că am pus mâna pe carte și în două zile lungi de vară am terminat-o. Pot spune că a fost acel tip de carte pe care o citești și îți rămâne în suflet o aromă dulceagă, plăcută. După fiecare pagină citită mi se părea că mi se deschide câte o portiță spre lumea romanului. O adolescentă, americancă(Genny), pleacă pe baza unor scrisori de la mătușa ei moartă într-o călătorie prin Europa, o călătorie despre care nu știa aproape nimic. A pășit pe străzile Londrei, Amsterdamului, a ajuns chiar și în Copenhaga, Paris și Roma și a culminat cu pierderea celui de-al 13-lea plic ghiciți unde?în Grecia. Se îndrăgostește, suferă, se bucură de călatoria pe care și-ar fi dorit să o faca și cu ”matușa fugară”(așa cum se semna ea), își face noi prieteni și vizitează cele mai frumoase capitale europene. Povestea se sfârșește atunci când descoperă că... Dar știți ce? M-ai bine vă las pe voi să descoperiți cum se termină această aventură de o vară. Pot doar sa spun că am trăit fiecare sentiment pe care l-a trăit și Genny la aceeași intensitate si a fost uimitor.
Aaa și sper că o să vă placă și vouă la fel de mult cum mi-a plăcut și mie.
Eu una, am fost atrasă de titlul acestei cărți care de la început presupune aventură, căci unde e 13, e și ”ghinion”, și unde e ”ghonion”, e și aventură. Plicurile reprezintă pentru mine surprizele, misterul, veștile, așteptările, noutățile. Albastrul este culoarea infinitului. Am refuzat să cred că din combinația 13-albastru poate rezulta un ghinion infinit. În fine, am trecut de titlu, și de primul capitol, și de al doilea și tot așa până când s-a terminat. M-am simțit exact ca după un film vroiam să văd continuarea, vroiam mai mult, era ca și aș fi moartă de foame și cineva îmi dă doar o bombonică (nu exagerez cartea a fost printre cele mai bune pe care le-am citit în ultima vreme). Nu știu cum să o spun subtil, așa că o voi spune ditrect: îmi doresc ca cel care citește tot ce am scris eu să își cumpere și să citească si el cartea cât mai repede și nu o spun ca un producător care vrea să-ți vândă marfa o spun ca o persoană banală care a încetat să se mai simtă așa după ce a citit cartea.
Doar atât mai spun: lectură plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu