Jurnalul unui puşti
În paginile desenate m-am regăsit mai repede decât în povestirile lui Nică.
Dacă „Amintirile... „ lui Creangă mi-au indus o stare de nostalgie pentru libertatea de care se bucura copilul de la ţară, alături de Greg am trăit intens fiecare clipă cu senzaţia plăcută că facem parte din aceeaşi lume a şcolii , cu aceleaşi bucurii şi necazuri.
Am găsit soluţii la problemele mele şi am aflat că toţi oamenii mari gândesc la fel despre copii : trebuie să respecte regulile şi trebuie să-i asculte pe părinţi fără să comenteze. Dar de la Greg am aflat că se poate şi altfel.
Carp Maria Iulia
Clasa aVIII-a C, Şc. Nr. 113
Bucureşti, sect.4
M-am înscris la Cercul de lectură pentru că era o modalitate foarte bună să nu merg în vizitele de sâmbătă ale părinţilor mei iar ei au fost nespus de bucuroşi de „preocupările mele şcolare”.
Din lecturile recomandate la clasă de doamna profesoară nu am citit nicio carte în întregime. Eram deci convins că mie nu-mi place să citesc şi cititul este o pierdere de timp.
La începutul lunii februarie, la prima şedinţă din lună, doamna ne-a adus o carte: roşie, copertată şi... cel mai grav : groasă. Când ne-a anunţat că este cartea lunii, m-am hotărât că este ultima şedinţă la care voi participa. Pentru că nu erau disponibile decât trei exemplare, am tras la sorţi şi m-am trezit printre primii trei „fericiţi” care primesc „Jurnalul unui puşti” de Jeff Kinney.
Mi-a fost ruşine să refuz şi am plecat acasă, amărât, cu volumul atârnând ca un pietroi în geantă.
Nu vă puteţi imagina starea mea din acele momente, cum nu vă puteţi imagina şocul pe care l-am avut constatând că am reuşit să citesc toată cartea până luni. Că am citit-o mai e cum mai e, dar chiar mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că m-a amuzat Greg, mi-a plăcut pentru că mi se părea foarte inventiv şi mi-a plăcut că nu mi l-a prezentat nimeni, l-am cunoscut aşa cum este el.
Am fost bucuros ca s-a terminat cu „....”. Asta înseamnă că nu se termina aici ci urmează şi volumul doi. Iar eu voi citi mai departe. Şi parcă nu e deloc plictisitor să citeşti!
Marchidanu Iustin
Clasa aVII-a A, Şc. Nr. 113
Bucureşti, sect.4
Leapşa Brânzei e de tot hazul! Felul în care Greg interpretează orice oportunitate, astfel încât să obţină maxim de beneficiu, este o adevărată artă! Seriozitatea cu care sunt abordate problemele elevilor, ilustraţiile deosebit de sugestive, ineditul unei lecturi ce se completează neaşteptat cu imaginea, face din cartea lui Jeff Kinney „o capodoperă şcolară”.
Badea Alexandra
Clasa aVII-a A, Şc. Nr. 113
Bucureşti, sect.4
Primul volum din Jurnalul unui puşti se termină într-o vineri din luna iunie, ultima zi de şcoală. Bineînţeles că îl invidiez! Noi suntem abia în februarie!
Dacă aş vrea să fiu rea, aş pune mâna pe creion şi i-aş continua jurnalul chiar acum. Să-i spun că e doar un vis, că nu a venit nici la el vacanţa şi că ar face bine să mai ramână cu noi pentru că avem nevoie de inventivitatea lui. Sunt sigură că mi-ar fi plăcut în Casa bântuită pe care au construit-o de Halloween.
Oricum e un puşti foarte tare, cu nimic diferit de noi, cu prieteni şi duşmani, cu probleme şi necazuri, cu acelaşi interes pentru şcoală ca şi noi.
Uneori mă gândesc să-l găsesc printre noi pe cel care seamănă cel mai mult cu Greg.
Şi ştiţi ce e cel mai interesant? Mulţi seamănă cu el! Nu mă credeţi? Citiţi cartea şi mai vorbim!
Apropo, am şi eu un jurnal şi nici al meu nu e intim. Poate o să vă citesc din el cândva.Irimia Beatrice
Clasa aVII-a A, Şc. Nr. 113
Bucureşti, sect.4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu